UN, O, unii, unele, art. nehot. (Substantivul pe care-l determină denumește obiectul în discuție, fără să dea o nuanță deosebită noțiunii) Colo jos, pe mlaștină, S-a-ntîlnit un pui de cioară C-un bîtlan de baștină. TOPÎRCEANU, B. 46. A fost odată un împărat... ISPIRESCU, L 1. Alege-ți un cal din herghelie, care-i vrea tu. CREANGĂ, P. 185. Sub bolta cea înaltă a unei vechi biserici. EMINESCU, O. I 88. De-aș avea o puiculiță Cu flori galbine-n cosiță. ALECSANDRI, P. A. 35. ◊ (Accentuează noțiunea exprimată de substantiv) Nu-ți voi lăsa drept bunuri, după moarte, Decît un nume adunat pe-o carte. ARGHEZI, V. 9. I-a cuprins o jale pe-amîndoi. COȘBUC, P. I 228. Deodată îl apucă un dor de tată-său. ISPIRESCU, L. 8. O moarte se vestea în ochii ei. NEGRUZZI, S. I 50. ◊ (Dă sens general substantivului) Un artist, fie și mai genial decît Paganini, nu va putea scoate sunete frumoase și armonice dintr-o diblă spartă. GHEREA, ST. CR. I 251. ♦ (Înaintea unui nume propriu redă o comparație) Unul ca..., unul asemenea cu... Dascălul acesta lua în ochii mei un chip măreț... mi se părea că văd un Platon, un Aristotel. NEGRUZZI, S. I 6. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. unui, unei, gen.-dat. pl. unor.