UNDEVA adv. Într-un loc oarecare, într-o direcție oarecare. Se zăreau undeva departe bălți strălucind. DUMITRIU, B. F. 133. Cealaltă comoară a lui, a regelui Dromichet, stă undeva mucedă în țărînă, sub capac ruginit. C. PETRESCU, R. DR. 27. Duce o scrisoare undeva, un coș cu flori, freacă parchetul la vreun birou și scoate așa, săptămînal, cît să nu crape de foame cei de acasă. SAHIA, N. 97. Acest lapte nu se bea; și, cum a zis, l-a și aruncat pe furiș undeva și pe loc s-a făcut că doarme dus. CREANGĂ, P. 100. ♦ (Precedat de prep. «de») De la cineva, dintr-un loc oarecare. De undeva se auzea muzică de vioară. VORNIC, P. 128. Tînărul care întreba avea o figură de undeva cunoscută. C. PETRESCU, C. V. 160. Trebuie să fie un trimis de undeva, numai pentru a iscodi casele oamenilor. CREANGĂ, P. 233. ♦ (Precedat de prep. «pe») Printr-un loc oarecare, într-un loc oarecare.