unealtă¹ sf [At: PO 108/1 / V: (rar) unel~, (îrg) unente, (reg) onente sfp, unal~ (Pl: unelte), unia~ (P: ~ni-al~) / Pl: ~elte, (înv) ~te / E: une[le] + alte[le]] 1 (Înv; lpl) Avere mobilă a cuiva Si: bunuri, calabalâc (4). 2 (Înv) Totalitate a obiectelor folosite la masă sau la pregătirea mâncării. 3 (Înv) Obiect de îmbrăcăminte. 4 Obiect manual sau mecanic pentru prelucrarea unui material (solid). 5 (Euf) Organ genital bărbătesc Si: sculă. 6 (Rar) Instrument muzical. 7 (Imp) Armă de luptă sau vânătoare. 8 (Fig) Mijloc folosit pentru atingerea unui scop (reprobabil). 9 (Fig) Persoană, grup sau organizație de care se servește cineva pentru atingerea unui scop (de obicei reprobabil), pentru săvârșirea unei acțiuni. 10 (Îs) ~ gramaticală Instrument gramatical.