UNIC², -Ă, unici, -e, pron. nehot. (Învechit și popular, în expr.) Nici unicul, nici unica = absolut nici unul, nici una. Dar acum... nici unica nu-mi mai place. SEVASTOS, C. 125. Văzînd împăratul că nici unicul nu i se înfățișează, se miră prea mult. GORJAN, H. IV 4. Fetele de-i auzea Nici unica nu vorbea. TEODORESCU, P. P. 563. ♦ (Substantivat, urmat de un adjectiv posesiv) Termen de alintare pentru o persoană dragă. Să videți, unicii mei, Ceruri plini de curcubei. ALECSANDRI, P. II 182.