*unitáte f. (lat. únitas, -átis). Unime, principiu orĭ-căruĭ număr: nu se adună decît unitățĭ de acelaș fel. Cantitate luată ca măsură comună p. toate cele de acelașĭ fel: unitate de lungime, de greutate, de capacitate (metru, gram, litru). În tactică, detașament după care se numără forța uneĭ armate (batalion, escadron, baterie, ĭar pe apă orĭ în aer batisment orĭ avion. Compania și regimentu îs unitățĭ administrative). Calitatea de a fi unu (în opoz. cu pluralitate): unitatea luĭ Dumnezeŭ. Acord, armonie, unire: unitate de opiniunĭ. Cele treĭ unitățĭ (acțiunea, timpu și locu), în literatura clasică franceză, regule dramatice după care o pĭesă trebuĭe să se desfășoare într’o singură acțiune principală, într’o singură zi și într’o singură casă orĭ cel puțin într’un singur oraș.