urcare sf [At: CORBEA, D. 299^v/1 / Pl: ~cări / E: urca] 1 Parcurgere a unei distanțe pe un teren de jos în sus Si: suire, (îvr) urcătură. 2 Deplasare în sus îndepărtându-se de pământ Si: înălțare, ridicare, suire. 3 Mărire a volumului apelor Si: umflare (6). 4 Creștere a unor cantități materiale sau valori care se pot exprima prin cifre Si: ridicare.