urmáre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a urma: urmarea cursurilor universitare. Continuare: urmarea la acest articul va apărea mîne în jurnal. Consecŭență, rezultat: urmările bețiiĭ îs funeste, acțiunea luĭ n’a avut nicĭ o urmare. Pin urmare, decĭ, așa dar: cuget: pin urmare, exist.