URZICUȚĂ (pl. -țe) sf. 🌿 1 dim. URZICĂ ¶ 2 pl. Gen de plante, cu tulpina ramificată și cu frunzele acoperite cu peri aspri; florile roșii, trandafirii sau albe, cu gîtul galben și păros, dispuse în spice, umbele sau ciorchini la vîrful tulpinii, au un miros plăcut; originare din America de Sud, se cultivă adesea prin grădini ca plante ornamentale; numite și „verbină” (Verbena) (🖼 5196).