uscăciune sf [At: HERODOT (1645), 462 / Pl: ~ni / E: usca + -ăciune] 1 Însușirea de a fi uscat² (1) Si: uscătură (1). 2 Starea a ceea ce este uscat² (1). 3 Lipsă de umiditate. 4 Stare a gurii sau a buzelor lipsite de salivă, de umezeală. 5 (Pex) Senzație puternică de sete. 6 Lipsă îndelungată a precipitațiilor (ploi, ninsori) Si: secetă. 7 Lipsă de umiditate atmosferică. 8-9 (Înv; mpl) Uscătură (5-6). 10 (Îvr) Dispariție a apei (prin evaporare). 11 Slăbiciune (a corpului, a unei părți a lui). 12 Boală care slăbește organismul. 13 Lipsă de grăsime, de luciu a părului, a pielii, a tenului. 14 (Pex) Aspect mohorât, aspru. 15 (Fig) Lipsă de sensibilitate sufletească Si: asprime (2), duritate (5). 16 Lipsă de expresivitate a unei scrieri. 17 (Reg; în credințele populare) Ființă imaginară, duh rău care chinuiește și pocește copiii nebotezați sau îi fură, înlocuindu-i cu alții urâți și schilozi.