2 intrări

18 definiții

din care

Explicative DEX

UTER, utere, s. n. Organ cavitar musculos care face parte din aparatul genital feminin, în care se dezvoltă embrionul și fătul la animalele superioare; mitră. – Din lat. uterus, fr. uterus.

uter sn [At: KRETZULESCU, A. 10/16/ V: ~o, (înv) ~us / Pl: ~e / E: lat uterus, fr uterus] 1 Organ musculos cavitar, făcând parte din aparatul genital feminin, situat în regiunea pelviană deasupra vaginului și destinat să conțină ovulul fecundat până la dezvoltarea completă a fătului Si: mitră2, (îrg) matcă, (înv) matrice, zgău. 2 Organul gestației la femelele animalelor superioare vivipare Si: mitră2, (îrg) matcă.

UTER, utere, s. n. Organ cavitar musculos care face parte din aparatul genital feminin, în care se dezvoltă embrionul și fătul la animalele superioare; mitră. – Din lat. uterus, fr. utérus.

UTER, utere, s. n. Organ genital al femelei animalelor superioare, în care se dezvoltă embrionul; mitră. Uterul are aspectul unui sac cu pereții groși, musculoși. ANATOMIA 248.

UTER s.n. Organ genital al femelei la animale superioare, în care se dezvoltă embrionul; mitră. [< lat. uterus, fr. utérus].

UTER1 s. n. organ cavitar între vagin și trompe, în care se dezvoltă embrionul; mitră. (< lat. uterus, fr. utérus)

UTER ~e n. (la femele vivipare) Cavitate internă a aparatului genital în care se dezvoltă embrionul; mitră; matrice. /<lat. uterus, fr. utérus

*úter n., pl. e (lat. úterus). Anat. Locu copiluluĭ în pîntece.

utero sn vz uter

uterus sn vz uter

UTER2(O)- elem. „uter”. (< fr. utér/o/-, cf. lat. uterus)

Ortografice DOOM

uter s. n., pl. utere

uter s. n., pl. utere

uter s. n., pl. utere

Jargon

UTER-, v. UTERO-.~algie (v. -algie), s. f., durere a uterului; ~ectomie (v. -ectomie), s. f., excizie a uterului.

UTERO- „uter, uterin”. ◊ L. uterus „burduf, matrice” > fr. utéro-, germ. id., engl. id. > rom. utero-.~cel (v. -cel2), s. n., hernie a uterului; ~grafie (v. -grafie), s. f., explorare radiologică a uterului, cu ajutorul unei substanțe de contrast; ~lit (v. -lit1), s. n., calcul uterin; ~manie (v. -manie), s. f., excitație sexuală excesivă la femei; ~patie (v. -patie), s. f., boală a uterului; ~ragie (v. -ragie), s. f., hemoragie uterină; ~ree (v. -ree), s. f., scurgere uterină; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare endoscopică a uterului.

Sinonime

UTER s. (ANAT.) mitră, (înv. și pop.) sân, (pop.) pântece, (înv. și reg.) matcă, (reg.) plod, (înv.) mătrice, zgău. (În ~ se dezvoltă fătul.)

UTER s. (ANAT.) mitră, (înv. și pop.) sîn, (pop.) pîntece, (înv. și reg.) matcă, (reg.) plod, (înv.) mătrice, zgău. (În ~ se dezvoltă fătul.)

Intrare: uter
uter1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uter
  • uterul
  • uteru‑
plural
  • utere
  • uterele
genitiv-dativ singular
  • uter
  • uterului
plural
  • utere
  • uterelor
vocativ singular
plural
uterus
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prefix (I7-P)
  • utero
Intrare: utero
prefix (I7-P)
  • utero
prefix (I7-P)
  • uter
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

uter, uteresubstantiv neutru

  • 1. Organ cavitar musculos care face parte din aparatul genital feminin, în care se dezvoltă embrionul și fătul la animalele superioare. DEX '09 DEX '98 DN
    • format_quote Uterul are aspectul unui sac cu pereții groși, musculoși. ANATOMIA 248. DLRLC
  • diferențiere Organ cavitar între vagin și trompe, în care se dezvoltă embrionul. MDN '00
etimologie:

uteroelement de compunere, prefix

  • 1. Element de compunere cu semnificația „uter”. MDN '00 DETS
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.