UTILITATE, utilități, s. f. 1. Însușirea a ceea ce este util sau utilizabil. ♦ (Ec. pol.) Capacitatea unui bun material sau serviciu de a satisface o necesitate prin folosirea în procesul de producție sau în consumul personal. ♦ Folos, serviciu pe care îl (poate) aduce cineva sau ceva. 2. (La pl.) Servicii (energie electrică și termică, canalizare, apă și gaze, telefon) de care beneficiază o unitate economică, de obicei productivă. – Din fr. utilité, lat. utilitas, -atis.