vac, vacuri, s.n. – (reg.; arh.) 1. Timp, perioadă, epocă, veac. 2. Existență, viață, trai: „Eu îți dau pită de grâu și sare, tu îmi dai leac și vac la cutare” (Bârlea, 1924, II: 382); „Dă-i, Doamne, leac până-n vac” (Bilțiu, 1990: 284; Lăpuș). – Cf. veac (< sl. věkǔ, Cihac, Conev, cf. DER; DEX, MDA).