VACARM s. n. Zgomot asurzitor. Stîncile sînt sfărîmate, aruncate în aer, se izbesc de păreții galeriilor, se sfărîmă, e un vacarm și un trosnet îngrozitor. BOGZA, Ț. 71. La vacarmul instrumentelor se adăoga răcnetul glasurilor. PETRESCU, C. V. 198. Totul s-a transformat într-un adevărat vacarm. SAHIA, N. 45. Glasul lui parcă domina tot vacarmul gării. REBREANU, R. I 17.