vagon sn [At: ELEM. ALG. 78/23 / V: (reg) văg~ (Pl: ~oane) / S și: (înv) wagon / Pl: ~oane, (îvr) ~uri / E: fr vagon, wagon, ger Waggon] 1 Vehicul de mari dimensiuni, propulsat sau autopropulsat, care circulă pe șine și care servește la transportul persoanelor, al mărfurilor etc. 2 (Îs) ~ de dormit sau (îvr; îvr) ~-pat Vagon (1) pentru transportul persoanelor pe distanțe lungi, cu cabine în care sunt instalate paturi pentru dormit Si: wagon-lit, . 3 (Îas) Categorie (diferențiată după gradul de confort și tarif) corespunzătoare sistemului de transport al pasagerilor în vagoane de dormit Si: wagon-lit. 4 (Îs) ~ de bagaje Vagon atașat la un tren de călători destinat transportului bagajelor mari. 5 (Îs) ~ de poștă Vagon atașat la un tren de călători pentru transportul coletelor, al scrisorilor etc. 6 (Îs) ~ de marfă Vagon (1) pentru transportul mărfurilor. 7 (Îs) Casă (sistem) ~ (sau, rar, casă în ~) Casă cu încăperi care se înșiră una după alta, ca vagoanele unui tren. 8 (Îc) ~-restaurant Vagon (1) amenajat pentru a servi ca restaurant. 9 (Îc) ~-spital Vagon (1) pentru transportul răniților și al bolnavilor. 10 (Îc) ~-cisternă Recipient de formă cilindrică, de metal, montat pe șasiu, destinat transportării de lichide pe calea ferată. 11 (Arg; d. oameni; îla) Suit în ~ Mândru. 12 (De obicei cu determinări introduse prin pp „de”) Cantitate de mărfuri, de materiale care intră într-un vagon (1) și care servește ca unitate de măsură. 13 Vehicul rutier, fără autopropulsie, cu tracțiune animală sau tractat mecanic, folosit la transportul mărfurilor, al persoanelor etc.