VASILISC, vasiliști, s. m. Animal din basme, asemănător cu un șarpe, despre care se credea că ucide cu privirea. – Din ngr. vasilískos.

vasilisc¹ sm [At: PSALT. 192 / V: ba~ (Pl: basiliști), (rar) bazi~ (Pl: bazilisci, bazilișci), (înv) ~lesc, ~ă (Pl: ~iște) sf, (îvr) basel~, ~sel~ / Pl: ~iști, (înv) ~schi, ~sci sm, ~uri sn / E: slv василискъ, ngr βασιλίσκος cf lat basiliscus] Reptilă fabuloasă căreia i se atribuia puterea de a ucide cu privirea.

vasilisc² sm vz bazilisc

vasilisc s.m. 1 (zool.) Reptilă tropicală din ordinul saurienior, cu creste pe cap și pe spate, de culoare verzuie, cu dungi late, negre (Basilicus americanus). 2 (în mit. greco-romană) Monstru asemănător cu un șarpe, cu o creastă în formă de coroană, care poate ucide cu privirea. ◊ compar. În monăstire... voi fi scutită de căutarea ta de vasilisc (I. NEGR.). • pl. -iști, (înv.) n. -uri. și basilisc, bazilisc s.m., (înv.) vasiliscă s.f. /<ngr. βασιλίσκος.

VASILISC s. m. Animal din basme, asemănător cu un șarpe, despre care se credea că ucide cu privirea. – Din ngr. vasiliskos.

VASILISC, vasiliști, s. m. Animal din basme, care ucide cu privirea. Au trecut... prin codri... în cari fojgăiau bălauri, aspide veninoase și vasiliscul cel cu ochi fărmăcători. CREANGĂ, P. 94. Au auzit că este o dihanie cu ochi de vasilisc. ALECSANDRI, T. 1071.

VASILISC ~ști m. folc. Ființă imaginară, asemănătoare cu un șarpe, despre care se crede că ar ucide cu privirea. /<sl. vasiliscu, ngr. vasiliskos

vasilisc m. V. bazilisc: vasiliscul cel cu ochii fermecători CR. [Gr. mod.].

vasilísc și -íscă, V. bazilisc.

bazilisc sm [At: DN³ / V: va- / Pl: ~iște / E: it basilisco] 1 (Îcp) Șarpe fabulos, care ucidea cu privirea. 2 Gen de șopârlă cu limba groasă, capul și gâtul scurt, pe cap cu o excrescență epidermică triunghiulară, iar, pe spate și pe coadă, cu o creastă dințată mobilă.^[1]

vaselisc sm vz vasilisc¹

vasilesc sm vz vasilisc¹

vasiliscă sf vz vasilisc¹

bazilísc¹ s.m. (zool.) Șopîrlă cu gîtul scurt, cu limba groasă, care are pe cap o excrescență epidermică triunghiulară, iar pe spate și pe coadă o creastă dințată mobilă. • pl. -iști. /<it. basilisco; cf. ngr. βαζιλισc.

bazilísc² s.m. v. vasilisc.

vasiliscă s.f. v. vasilisc.

BASILISC = VASlLISC.

BAZILISC s.m. 1. Șarpe fabulos despre care se credea că cu o singură privire provoacă moartea. 2. Gen de șopîrlă cu limba groasă, capul și gîtul scurt, cu o coadă lungă, avînd pe cap o excrescență epidermică triunghiulară, iar pe spate și pe coadă o creastă dințată mobilă. [Pl. -lișci. / < it. basilisco, cf. gr. basiliskos].

BAZILISC s. n. 1. (mit.) șarpe, ființă fantastică cu privire ucigătoare. 2. gen de șopârlă din America Centrală cu limba groasă, capul și gâtul scurte, coadă lungă, având pe cap o excrescență epidermică triunghiulară. 3. tun lung folosit pe galere. (< it. basilisco, gr. basiliskos)

bazilisc m. 1. șarpe fabulos a cărui privire cauza moartea; 2. fig. ochi de bazilisc, răutăcioși și scânteietori; 3. soiu de șopârlă din America de S., timidă și inofensivă.

*bazilísc V. basilisc.

vasilisc s. m., pl. vasiliști

vasilisc s. m., pl. vasiliști

vasilisc s. m., pl. vasiliști