vechi¹ vb. IV. (înv.) 1 intr., refl. {despre ființe,părți ale corpului etc.) A ajunge la vîrsta bătrîneții, a căpăta, a avea caracteristicile bătrîneții; a îmbătrîni. 2 refl. (despre obiecte) A ajunge în stare de uzură de degradare prin folosire îndelungată sau prin trecerea timpului. 3 refl. A dura mai mult timp; a nu mai fi de dată recentă; a se învechi. • prez.ind. -chesc. /vechi² + -i.