vecie s.f. 1 (bis.) Existența (veșnică) de după moarte; eternitate, veșnicie, (înv.) vecuire. Omul trebuie să trăiască mai mult pentru vecie decît pentru lume (MARC.). ◊ Loc.adj. De vecie = veșnic, etern. ◊ Loc.adv. În (ori pînă în) vecie = a) în eternitate; b) (în constr. neg.) niciodată. 2 Durată nelimitată în viitor. Fiind și tu un călător care înaintezi către vecie (MARC.). ◊ Loc.adj., adv. Pe vecie = a) (în mod) veșnic, etern; b) pe termen nelimitat, pe viață. ◊ Expr. A închide ochii (ori a adormi) pe (sau pentru) vecie = a muri. A dormi (sau a zăcea, a fi dus) pe (sau pentru) vecie = a fi mort. 3 Durată fără început și fără sfîrșit; ceea ce nu se supune nici unei determinări cronologice. Noapte, tu ești sclava neagră a veciei (VLAH.). ◊ Loc.adv. De vecie = a) din totdeauna; b) (în constr. neg.) niciodată. ◊ Exager. Procesele acestea durează o vecie (GOLO.). ◊ Fig. Din noaptea amintirii o vecie-ntregă scoate (EMIN). • pl. -ii. g.-d. -iei. /veac + -ie.