vegeta vb.I. intr. 1 (despre plante) A trăi, a crește, a se dezvolta. 2 Fig. (despre oameni) A duce o viață obscură, lipsită de activitate, de perspective; a trăi fară a realiza nimic, fară a avea o activitate dinamică. La adînci bătrînețe vegetează într-un ungher (CAR.). ◊ Ext. Bizanțul a vegetat timp îndelungat sub stăpînirea turcească (HEL.). ◊ Fig. Unele cuvinte au ieșit din circulație, după ce au vegetat cîtva timp (PER.) • prez.ind -ez. /<fr. végéter, it. vegetare lat. vegetare.