VENIT¹, venituri, s. n. Produs periodic al unui fond, al unui capital. V. beneficiu, profit (2). Trăia la Botoșani, din venind a cîtorva mii de lei lăsați de bătrînul Eminovici. CĂLINESCU, E. 40. Pe lîngă asta avea ș-un venit... ca să poată trăi și iarna, să lucreze, să scrie. VLAHUȚĂ, O. A. III 35. Venitul meu, slavă domnului, mi l-am păstrat. CARAGIALE, O. III 61. ◊ Venit național = a) (în capitalism) întreaga masă de obiecte de consum individual produse în decursul unui an și partea din mijloacele de producție destinată lărgirii producției; b) (în socialism) suma totală a mijloacelor de consum și de producție produse în țară și destinate satisfacerii nevoilor societății și lărgirii producției socialiste. Venitul național al societății socialiste aparține oamenilor muncii și se repartizează în interesul lor. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 10, 30. Venit global v. global. ♦ Cîștigul realizat din practicarea unei profesiuni.