verificat, -ă adj. 1 Care a fost supus unei cercetări, unui control, unei examinări, unei probe. Își bazează studiul pe fapte certe și verificate. 2 A cărui valoare, calitate a fost cercetată, examinată (prin confruntare cu faptele, printr-un control al coerenței interne etc.) pentru a confirma ca adevărat, just, exact. Marca fabricii este de o calitate verificată. ♦ A cărui autenticitate, corectitudine a fost constatată, confirmată sau stabilită. 3 (despre oameni) Cu experiență, priceput, încercat. ♦ Ext. Capabil, demn de încredere. Un prieten verificat. • pl. -ți, – te. /v. verifica.