VERTICAL, -Ă, verticali, -e, adj. (Geom.; în opoziție cu orizontal) Care este perpendicular pe suprafața unei ape liniștite sau pe un plan orizontal; care are direcția căderii corpurilor; (sens curent) drept (în sus). [Bolnava] nu se poate susține singură în poziție verticală. PARHON, O. A. I 268. Stau lipite de peretele muntelui lespezile verticale ale fintînii. BOGZA, C. O. 318. Ploaia cade verticală din cerescul alambic. TOPÎRCEANU, P. 78. Plan vertical = a) (Geom.) plan care conține o verticală; b) (Astron.) plan care trece prin verticala locului. ♦ (Substantivat, f.) Linie dreaptă care cade perpendicular pe un plan orizontal; direcția urmată de această linie. Verticala este o dreaptă perpendiculară pe planul orizontal de proiecție. GEOMETRIA S. 51. ◊ (Astron.) Verticala locului = linie dreaptă care trece prin centrul pămîntului și printr-un anumit punct de pe suprafața lui. ♦ Care vine sau cade drept în jos (de la înălțime). Căută o poziție mai comodă, apărîndu-se de lumina verticală a becului. C. PETRESCU, C. V. 8.