vexatoriu, ~ie [At: SĂULESCU, HR. I, 172/12 / V: ~tor sm, a, (îvr) ~xător, ~xăt~ a / Pl: ~ii, ~ori, ~oare / E: lat vexator, fr vexateur, vexatoire] 1 sm (Înv; îf vexator) Persoană care nedreptățește. 2 sm (Înv; îf vexator) Persoană care persecută. 3 a (Jur) Care are caracterul unei vexațiuni (3). 4 a (Jur) Care determină o vexațiune (3). 5 a Care vexează (3) Si: ofensator, jignitor, (frr) vexant.