Definiția cu ID-ul 1252154:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

veșmînt s.n. 1 Nume generic pentru un obiect de îmbrăcăminte; (la pl.) totalitatea obiectelor care formează îmbrăcămintea unei persoane. Avea veșmintele murdare, ochii înroșiți și privirea cruntă. ◊ Expr. A îmbrăca (sau a se îmbrăca cu) veșmîntul lui Hristos = a se călugări. ◊ Compar. Norii se întind ca un veșmînt (ALEX.). ◊ Analog. Muntele... se înfățișează în strălucitu-i veșmînt de brazi (IORGA). ♦ Spec. (bis.; la pl.) Odăjdii. 2 Fig. Ceea ce acoperă, învelește, protejează etc. (ca un veșmînt); aspect, manifestare exterioară; (ceea ce este) aparență. Veșmîntul prestigios al artei (OPR.). • pl. -inte, (înv., reg.) -uri. și veștmînt, vestmînt, vesmînt s. n. /lat. vestīmentum.