vibrație sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~țiune, (îvr) ~răciune / Pl: ~ii / E: fr vibration, it vibrazione] 1 Mișcare oscilatorie, periodică, de mică amplitudine și de frecvență relativ înaltă, a unui corp (elastic) sau a particulelor unui mediu elastic, efectuată în jurul unei poziții de echilibru Si: vibrare (1). 2 Undă propagată într-un mediu elastic, produsă de o vibrație (1). 3 (Îla) De ~ Vibratoriu (1). 4 (Îlv) A pune în ~ A face să vibreze (1). 5 Pâlpâire. 6 (De obicei poetic) Sunet sau complex de sunete produse prin vibrația (1) unui corp (elastic) Si: vibrare (4). 7 (Spc) Sunet prelung care ia naștere prin lovirea unui obiect metalic. 8 Modulație a vocii. 9 Rezonanță. 10 (Fig) Emoție puternică. 11 (Fig) Manifestare intensă a unui sentiment, a unei stări sufletești etc. Si: vibranță (3), vibrare (8). 12 (Teh) Vibrare (9).