vicleșug sn [At: PSALT. HUR. 80^v/25 / V: (înv) fi~, hi~, hiclenș~, hiclenșig (Pl și: hiclenșigure) hitl~, hitlenș~ (Pl și: hitlenșugure), (reg) icleșug, iclenșug, (îvr) hetlianșug, hiclenșâg, hiclinșig, hicleșugă s, ~șâg, ~șeg, ~enș~, vitlenș~ / Pl: ~uri / E: mg hitlenség] (Îvp) 1 Perfidie. 2 Șiretenie. 3 Istețime. 4 Faptă necinstită. 5 (Îlav) Cu (sau, rar, prin) ~ În mod perfid. 6 (Îal) În mod șiret³. 7 (Îal) Prin înșelătorie. 8 (Pan) Viclenie (9). 9 (Înv) Afirmație falsă. 10 (Înv) Vorbă de om păcătos Si: blasfemie (1). 11 (În legătură cu verbe ca „a face”, „a lucra”) Trădare. 12 (În legătură cu verbe ca „a face”, „a lucra”) Complot. 13-14 (Îljv) Cu (sau prin) ~ (Într-un mod) lipsit de loialitate. 15-16 (Îljv) (Într-un mod) lipsit de onoare (prin nerespectarea cuvântului dat).