victorie¹ s.f. 1 Succes repurtat asupra inamicului într-un conflict armat, într-un război, într-o bătălie, într-o revoluție; biruință, izbîndă. Victoriile lui Ștefan cel Mare împotriva turcilor. 2 Succes (împotriva unui rival) obținut într-o competiție sportivă, într-un concurs, la un examen etc. 3 Afirmare, impunere, supremație a unei valori morale, a unei idei, a unei teorii, a unei politici etc. asupra altora opuse. Creația este pentru el o victorie asupra materiei (VIANU). 4 Succes, rezultat deosebit de bun obținut prin înfăptuirea unui țel, a unui ideal (depășind obstacole, dificultăți). Medicamentul reprezenta o victorie a medicinei. • pl. -ii. g.-d. -iei. /<lat. victorĭa, -ae, fr. victoire.