Definiția cu ID-ul 1252593:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

viețui vb. IV. intr. (înv., pop.) 1 (despre ființe) A se afla în viață, a fi viu; a trăi, a exista. Era omul fără de care n-ar fi putut viețui (LĂNCR.). ◊ (cu determ. care indică durata vieții cuiva) Au viețuit 50 de ani (IORGA). ♦ (bis.; despre drept-credincioși) A dobîndi viața veșnică. 2 (cu determ. modale sau instrumentale) A-și procura mijloacele necesare traiului, a-și cîștiga existența. Viețuia hrănindu-se cu buruieni, cu fructe. 3 A trăi la un loc cu cineva; a-și duce viața în preajma, în societatea cuiva; a conviețui. Zece ani au viețuit ei în căsătorie (ISP.). 4 (cu determ. modale) A-și duce, a-și petrece viața într-un anumit mediu; a-și duce viața într-un anumit fel. Viețuia neînțeles de lume (GOGA). 5 (cu determ. locale) A-și petrece viața sau o parte din viață într-un anumit loc; a-și avea domiciliul, a fi stabilit cu locuința undeva. Păreau că viețuiesc în alte ținuturi (SADOV.). • prez.ind. -iesc. /viață + -ui.