VIETATE, vietăți, s. f. Ființă, viețuitoare. Nu se vedea nici un om, nici o vietate, afară de insecte ți de stoluri de vrăbii. CĂLINESCU, E. O. I 104. Zărise în pom o vietate mică de tot, ca un ghem castaniu. CAMIL PETRESCU, O. I 155. S-au adunat toate vietățile: cele din ape, cele de pe uscat ți cele zburătoare. CREANGĂ, P. 92.