viitor, -oare adj., s.n. I adj. 1 (raportat la „prezent” sau „trecut”) Care va veni, care va fi, va exista, va apărea sau care se va produce, se va desfășura, se va realiza etc. după momentul de față sau după epoca la care se referă vorbitorul, în cursul unui interval de timp neprecizat; care este proiectat într-o perioadă ce va veni. Omul are-n el numai șir, ființa altor oameni trecuți și viitori (EMIN.). ♦ Care va sosi, va avea loc, se va produce imediat după momentul, timpul prezent, conform unei anumite periodicități. În duminica viitoare, stăpîne, să mergem în sat la horă (CR.). ♦ (relig.; despre viață, lume, vreme etc.) Care urmează să se desfășoare, să existe în cadrul eternității, după Judecata de Apoi; gener. care există după moarte. Eu nu cred în creație, nu cred în Dumnezeu, nu cred în suflet și viața viitoare (AGÂR.). 2 (despre persoane denumite prin poziția lor socială, profesională etc.; precedă de obicei cuvîntul determinat) Care urmează să fie numit, ales, recunoscut, consfințit, consacrat ca atare; care urmează să îndeplinească un anumit rol. Ieși pe jos, împreună cu viitorul său director de cabinet (CĂL.). 3 (gram.) Timpul viitor (și subst. n.) = timp verbal care exprimă o acțiune ce se va petrece într-un moment ulterior celui în care se vorbește. Viitor anterior v. anterior. 4 (înv.) Care vine, sosește, ajunge undeva sau la cineva. 5 (înv.) Care se deplasează apropiindu-se de cineva sau de ceva. Era acum viitor spre hotarele Țărei Românești cu oști grele (BĂLC.). II s.n. 1 (raportat la „prezent” sau „trecut”) Perioadă de timp variabilă care urmează prezentului; totalitatea evenimentelor, împrejurărilor etc. din această perioadă de timp; viitorime. Ce va putea să fie într-un viitor îndepărtat se va vedea (CA. PETR.). ◊ Loc.adv. Pe (sau în) viitor = de acum înainte. Nici nu putea fi vorba de iubire între ei Nici acum, nici mai ales în viitor (VIN.). 2 Situație, stare care urmează să existe, să se producă etc.; perspectivă. Graba lui de a-și asigura viitorul fusese nimerită (XEN.). ◊ Loc.adj. (Plin) de viitor sau cu viitor = a) care se va realiza, se va produce etc. într-o perioadă de timp care urmează momentului prezent. Seara stătea tolănit... și făcea zeci de planuri de viitor (REBR.); b) cu (mari) perspective de realizare. Oameni în urcare și de viitor (M. I. CAR.). Fără viitor = care nu are perspective de a progresa, de a se dezvolta, de a avansa etc. ◊ Expr. A avea viitor = a) (despre oameni sau despre proiecte, idei etc.) a avea șanse de succes; b) (despre oameni) a-l aștepta o carieră strălucită. • pl. -ori, -oare, (înv.) -uri. și viitoriu, -oare, venitor, -oare adj., s.n. /veni + -tor.