Definiția cu ID-ul 933227:

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

VIITOR s. n. (< veni, cf. lat. venire + suf. -tor): timp verbal (compus), de bază al modului indicativ, care exprimă un proces ce se desfășoară după momentul vorbirii. Are două aspecte sau valori distincte: viitorul I, care nu raportează procesul la un alt proces și care este alcătuit din infinitivul verbului de conjugat, precedat de formele specializate ale auxiliarului morfologic a vrea (a voi): voi cânta, vei cânta, va cânta, vom cânta, veți cânta, vor cânta – și viitorul al II-lea (anterior), care raportează procesul la un alt proces viitor și care este alcătuit din participiul verbului de conjugat, precedat de viitorul I al verbului auxiliar morfologic a fi: voi fi cântat, vei fi cântat, va fi cântat, vom fi cântat, veți fi cântat, vor fi cântat.