VIITOR. Subst. Viitor, viitorie (înv.), viitorime (înv.), zilele ce vin, vremurile viitoare, posterioritate. Viitorul apropiat (imediat); viitorul îndepărtat, viitorul anterior (gram.). Eventualitate, probabilitate, posibilitate; perspectivă (fig.); prognoză. Destin, soartă. Posteritate, viitorime, descendenți, urmași, generațiile viitoare. Știința viitorului, viitorologie, futurologie. Viitorolog, viitorist, futurolog. Prezicerea viitorului. Adj. Viitor; de viitor, cu viitor, de perspectivă; în perspectivă. Posterior, ulterior. Posibil, probabil, eventual. Vb. A urma, a se întîmpla în viitor. A avea viitor, a avea perspectivă. Adv. În (pe) viitor, de-acum înainte, în curînd, nu peste mult timp, azi-mîine, mîine, mînezi (reg.); poimîine; răspoimîine; de acum înainte, de mîine, în ziua următoare; în perspectivă. V. posterioritate, prezicerea viitorului, timp, urmaș.