vin s.n. 1 Băutură alcoolică obținută prin fermentarea mustului de struguri. ◊ Expr. = A lua drumul vinului = a cădea în patima beției. A i se sui cuiva vinul la (ori în) cap v. sui. A trage vinul de pe drojdie v. trage. ♦ Cantitate determinată din această băutură. A băut tot vinul din pahar. ♦ Recipient care conține această băutură. A pus vinul pe masă. ♦ Fig. (înv.) Beție, chef. 2 (bis.) Unul dintre cele două elementele esențiale (împreună cu pîinea) pentru săvîrșirea tainei sfintei euharistii, simbolizînd sîngele lui Hristos. 3 Ext. (de obicei urmat de determ. introduse prin prep. „de” care indică felul) Băutură alcoolică obținută prin fermentarea mustului de mere, de pere etc. 4 Ext. (med.) Preparat medicinal lichid rezultat prin dizolvarea în vin a unor substanțe medicamentoase. ◊ Spirt de vin v. spirt. • pl. -uri. /lat. vīnum.