vinclu, vincluri, s.n. – Instrument confecționat din două segmente de lemn prinse la un unghi de 90°, folosit pentru trasarea liniilor perpendiculare, necesare la fasonarea stâlpilor și la tăiatul scândurilor (Nistor, 1977). – Din germ. Winkel „colț, ungher; echer, vinclu” (DEX, MDA).