Definiția cu ID-ul 514102:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
vinde (vînd, vîndut), vb. – A ceda pe bani dreptul de proprietate asupra unui lucru. – Mr. vindu, vindere, megl. vind, istr. vindu. Lat. vendĕre (Pușcariu 1892; REW 9190), cf. it. vendere, prov., fr., cat. vendre, sp., port. vender. – Der. vînzare, s. f. (vîndut; trădare); vînzător, s. m. (persoană care vinde).