vindecea sf [At: LB / V: (reg) ~dic~ / Pl: ~ele / E: vindeca¹ + -ea] 1 Plantă erbacee din familia labiatelor, cu tulpina și cu frunzele acoperite cu peri aspri, cu florile purpurii, dispuse în formă de spic, întrebuințată, datorită proprietăților sale aromatice și tonice, ca remediu pentru răni și pentru boli de piept Si: crețișor, cuișoriță, vindecuță (2), iarbă-de-răni, iarba-tăieturii, (reg) vindecă (Betonica officinalis). 2 (Bot) Usturoiță (Alliaria officinalis).