vințelér, vințeleri, s.m. (reg.) Persoană însărcinată cu paza viei; pândar: „...să te duci la vie, la struguri, să vezi ce mai e pe acolo (...). Vințelerii văd că vine o mogâldeață către ei” (Bilțiu, 1999: 157). – Din magh. vincellér „îngrijitor de vie” (Tiktin, Galdi, după DER; MDA), cf. germ. Winzer „viticultor”.