vințeler, vințeleri, s.m. – (reg.) Persoană însărcinată cu paza viei; pândar: „...să te duci la vie, la struguri, să vezi ce mai e pe acolo (...). Vințelerii văd că vine o mogâldeață către ei” (Bilțiu, 1999: 157; Săliștea de Sus). – Din magh. vincellér „îngrijitor de vie” (Tiktin, Galdi, cf. DER; MDA), germ. Winzer „viticultor”.