vioi, vioaie adj. 1 (despre ființe) Care este plin de viață, de vigoare; care este iute în mișcări, sprinten; zglobiu, zburdalnic. O fetiță vioaie trecea din cînd în cînd prin fața porții. ◊ Ext. Temperament vioi și pornit spre mînie (EMIN.). ♦ (despre ochi, ext., despre privire, înfățișare) Care este radios, luminos, viu; care trădează un temperament dinamic, plin de viață. Avea o înfățișare mai vioaie și glasul cutezător (REBR.). ♦ (despre mișcări ale ființelor) Care arată, trădează forță vitală, vigoare, agerime. ♦ (despre stări sufletești, sentimente etc.) Care se manifestă cu intensitate și cu spontaneitate; care este aprins, înflăcărat, intens. ♦ (despre scrieri, opere de artă etc.) Care evocă, redă ceva în imagini vii; care animă, care dinamizează. Era o foaie vioaie, înflăcărată și confuză (CA. PETR.). ♦ (adv.) Cu sprinteneală, cu repeziciune, cu iuțeală. Ieși vioi din casă, îngînînd un cîntecel. 2 (despre sunete, melodii etc.) Care are un ritm accelerat; săltăreț; vesel. A compus un cîntec vioi. 3 (despre lumină) Care se produce sau se manifestă intens. ♦ (despre flăcări) Care se mișcă cu intensitate în timpul arderii. 4 (despre culori) Care este sclipitor, strălucitor. Pete cu culori vioaie, uneori ca de sînge (SIMION.). • sil. vi-oi. pl. -oi, -oaie. /viu + -oi.