Definiția cu ID-ul 942252:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VIOLONCEL, violoncele, s. n. 1. Instrument muzical cu patru coarde și cu arcuș, asemănător cu vioara, dar mai mare decît aceasta și avînd un timbru grav. ◊ Fig. Crivățul și-a îngroșat glasul, a prins să geamă pe strune de violoncel și să mugească în alămurile unei fanfare nevăzute. C. PETRESCU, A. 274. 2. (Rar) Muzicant care cîntă la violoncel (1). Are orchestră?N-are, dar puteam s-o organizez, că la urma urmelor ce-mi trebuie? Opt viori, două violoncele, o violă, un contrabas. SEBASTIAN, T. 303.