VIPIE, vipii, s. f. (Regional) 1. Căldură mare; arșiță, fierbințeală, zăpușeală, zăduf. Dacă ar fi ieșit pe ogoare, în vipia după-amiezii, și-ar fi dat sama că drumeții sînt siliți să caute umbră și odihnă. SADOVEANU, P. M. 294. Omului trudit, abia sosit de la țarină, din vipia verii, îi trebuia liniște. id. M. C. 9. ♦ Febră. În vipia boalei ea aiura. PAMFILE, S. T. 152. 2. Toi, putere, ardoare, dric. Încălecă calul și, în vipia gătelii lor, scăpă din tabără. ISPIRESCU, la CADE. M-a luat cu el la bătălie și în vipia luptei... eu m-am răzlețit de el. I. CR. II 4.