VISTERNICIE s. f. (Mold.) Funcția, demnitatea de vistiernic. Toader Paladi . . . ce-l mazilise întîi din visternicie. PSEUDO-AMIRAS. Au rămas dator, din visternicie ce au fost vistiernic mare la Duca-Vodă. NECULCE. Etimologie: visternic + suf. -ie. Vezi și visterie, visterniceasă, visternicel, vistier, vistiernic.