vitreg, -ă adj. 1 (despre natura înrudirii reciproce dintre părinți și copii sau a copiilor între ei; în opoz. cu „bun”) Care nu este rudă de sînge, care a devenit rudă printr-o nouă căsătorie a unuia dintre părinți. = ◊ Fiu (sau fecior) vitreg ori fiică (sau fată) vitregă = fiu sau fiică dintr-o căsătorie anterioară a unuia dintre soți, considerați în raport cu tatăl vitreg sau cu mama vitregă. ◊ Frate vitreg = fiu dintr-o căsătorie anterioară a unuia dintre soți, considerați în raport cu copiii celuilalt soț ori cu copiii rezultați în urma recăsătoririi unuia dintre părinți. Mamă vitregă v. mamă. Părinte vitreg v. părinte. Tată vitreg v. tată. Soră vitregă v. soră. ◊ Compar. (sugerează ideea de răutate, de asprime) Îi bătea de le învinețea carnea pe ei – bătaie de mumă vitregă (POP.). ♦ Fiu neligitim sau fiică nelegitimă considerați în raport cu copiii celuilalt soț ori cu copiii rezultați dintr-o nouă căsătorie. 2 Fig. (despre oameni sau, ext., despre guverne, autorități etc.) Care are o atitudine răuvoitoare, dușmănoasă, ostilă, nedreaptă față de cineva; vrăjmaș; hain. Multe sînt de făcut într-o țară stricată de atîtea stăpîniri vitrege (VLAH.). 3 Fig. (despre împrejurări, circumstanțe, condiții etc.) Care este nefavorabil, potrivnic. Împrejurările vitrege de atunci nu-l copleșiseră (OPR.). • pl. -gi, -ge. și (pop.) vitrec, -ă, vitrig, -ă adj. /lat. vītricum.