vítreg (est) și vítrig (est), -ă adj. (lat. vitrĭcus, tată vitreg). Nu natural, ci numaĭ pin căsătorie pin formele legiĭ: tată vitreg, mamă vitregă, copiĭ vitregĭ, frate vitreg (după mamă saŭ după tată). Fig. Fără ĭubire, aspru: guvern vitreg. S. m. și f. Tată vitreg, mamă vitregă, fiică vitregă ș. a. Adv. Fig. A te purta vitreg. V. maștehă.