vitregie s.f. 1 Ostilitate, dușmănie, vrăjmășie; răutate; vitregitate. Am auzit-o... mărturisindu-mi plîngînd traiul ei chinuit de vitregia nevestei a doua a lui tată-său (M. I. CAR.). 2 Situație, circumstanță neprielnică, nefavorabilă; potrivnicie. Cu toată vitregia împrejurărilor și dușmănia prigonitorilor, poetul și pictorul nu încetau de a lucra (SADOV.). • pl. -ii. g-d. -iei. /vitreg + -ie.