vivacitate s.f. 1 Însușirea de a fi vivace; vioiciune, agerime, sprinteneală (în mișcări, în reacții, în comportament). Deprimații ajung abia către seară la maximum de vivacitate (RALEA). 2 Rapiditate, însuflețire, vioiciune a tempoului unei bucăți muzicale, ext., a ritmului unor versuri. 3 Agerime a minții; perspicacitate, subtilitate. Ca gazetar, el avea vivacitate (PER). 4 Strălucire vie (a unei culori); colorit viu, format din culori strălucitoare, luminoase. 5 (fiz.) Cantitatea de gaze degajată în unitatea de timp de unitatea de volum de pulbere care arde la presiune normală. • /<fr. vivacité, it vivacità, lat. vivacĭtas, -atis.