vlăguit, -ă adj. (despre ființe) Care este obosit, ostenit, istovit, sleit de puteri. Mă simțeam deodată vlăguit, golit de viață... Mă clătinam cu o senzație de sfîrșeală (VOIC.). ◊ Analog. Rămurelele vlăguite mă plesneau peste ochi (REBR.). ◊ Ext. Muntele ozonizat îi întremează trupul vlăguit (PERP.). • pl. -ți, -te. /v. vlăgui.