vlăjgan, -ă s.m., s.f. (adesea peior.) Tînăr înalt, voinic, zdravăn. Vlăjganul acesta elegant e în fond o fire de poet (CA. PETR.). ◊ (ca epitet, precedînd termenul calificat, de care se leagă prin prep. „de”) Vlăjganul de stăpîn îl prinse cu mîna lui grea de ceafă (E. LOV.). ◊ pl. -i, -e. /cf. vlagă.