VOAL, voaluri, s. n. 1. Țesătură fină, de obicei transparentă (de mătase, de lînă sau de bumbac) folosită la ornamentarea sau la confecționarea unor obiecte vestimentare femeiești; țesătură transparentă cu care femeile își acoperă capul sau fața (uneori și partea superioară a corpului, v. văl). Avea gîtul înfășurat într-un guler de voal și dantelă neagră pînă aproape de urechi. CAMIL PETRESCU, II. 105. Prin voalul des, abia se zărea fața fragedă și ochii viai ai tinerei necunoscute. BASSARABESCU, S. N. 140. Mai toate poartă rochi subțiri... de voal. MACEDONSKI, O. III 38. ◊ Fig. O ceață ușoară, un voal imperceptibil se așterne peste ape. BOGZA, C. O. 138. Prin voalul diafan al serii se poleiau cupolele din Scutari. BART, E. 44. 2. Faptul de a se voala; înnegrire a unui material fotografic fotosensibil, datorită unui defect de fabricație, developării prelungite, luminii difuze care îl impresionează accidental etc.