vociferare sf [At: TEULESCU, C. 104/7 / Pl: ~rări / E: vocifera] 1 Vorbire cu glas ridicat (și enervat) Si: vociferație (1). 2 (Mpl) Larmă de voci nemulțumite, mânioase Si: vociferație (2). 3 (Mpl) Manifestare verbală a nemulțumirii, a mâniei prin cuvinte răstite și pe un ton ridicat Si: vociferație (3).