vociferare s.f. Acțiunea de a vocifera și rezultatul ei. ♦ (mai ales la pl.) Zgomot, larmă de voci (nemulțumite, mînioase); manifestare verbală (amenințătoare) de nemulțumire, de mînie; vociferație. Se întorcea, făcea bezele, mulțumea și o croia din nou de-a fuga, cu o mie de vociferări în alaiul lui (ARGH.). • pl. -ări. /v. vocifera.